Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. (Evrei 11:1)

Gândul că neprihănirea Domnului Hristos ne este atribuită nu datorită vreunui merit al nostru, ci ca un dar din partea lui Dumnezeu, este un gând prețios. Vrăjmașul lui Dumnezeu și al oamenilor nu dorește ca acest adevăr să fie prezentat cu claritate, căci el știe că, dacă oamenii îl primesc pe deplin, puterea lui va fi înfrântă. Dacă el poate controla mintea, astfel ca îndoiala, necredința și întunericul să constituie experiența acelora care susțin a fi copii ai lui Dumnezeu, el îi poate învinge prin ispitire. Trebuie să fie încurajată credința simplă, prin care Dumnezeu este crezut pe cuvânt. Poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă acea credință care se prinde de puterea divină; „Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință; și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” Cei care cred că Dumnezeu, prin Domnul Hristos, le-a iertat păcatele, nu ar trebui să înceteze să ducă lupta cea bună a credinței. Credința lor trebuie să devină tot mai puternică, până ce viața lor creștină, ca și cuvintele lor, să dea mărturie că „sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat”.
Credința înseamnă a ne încrede în Dumnezeu – a crede că El ne iubește și cunoaște cel mai bine ce este spre binele nostru. Astfel, în loc să alegem calea noastră, credința ne conduce să alegem calea Lui. În locul ignoranței noastre, ne conduce spre înțelepciunea Lui; în locul slăbiciunii noastre, avem tăria Lui; în locul păcătoșeniei noastre, neprihănirea Lui. Viețile noastre, noi înșine suntem deja ai Lui; credința recunoaște că Îi aparținem Lui și acceptă binecuvântarea Lui. Adevărul, integritatea, curăția au fost considerate ca secrete ale succesului în viață… Orice impuls sau aspirație bună reprezintă darul lui Dumnezeu; credința primește de la Dumnezeu acea viață care poate produce adevărata creștere și eficiență.

Felul în care ne punem credința în practică trebuie să fie foarte simplu. Pentru fiecare făgăduință a lui Dumnezeu există condiții ce trebuie respectate. Dacă suntem dispuși să facem voia Sa, toată puterea Lui ne aparține. (…)

Credința care ne face în stare să primim darurile lui Dumnezeu este ea însăși un dar… Ea crește pe măsură ce este exersată în însușirea Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru a ne întări credința, trebuie să fim în legătură cu Cuvântul.

De atâtea ori cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu, deși prin ei înșiși erau cu totul neajutorați, au rezistat în fața puterii întregii lumi… Aceștia sunt adevărații nobili ai lumii. Ei sunt familia Sa împărătească. – Review and Herald, 24 decembrie 1908

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.