Apăsătorul, vrăjmașul, este Haman, răul acesta! (Estera 7:6)

Haman este fiul lui Hamedata, căruia i se mai spunea și Agaghitul, și, potrivit unor cercetători, descindea din familia regală a lui Amalec, implicit urmașul lui Agag, împărat amalecit. Dumnezeu îi poruncise cândva lui Saul să-i nimicească pe amaleciți, un popor de tâlhari la drumul mare. Consecințele neascultării lui Saul de Dumnezeu aveau să iasă la suprafață peste secole. Astfel apare pe scena istoriei Haman, un prizonier în Persia. Istoricii amintesc faptul că poporul persan era tolerant cu prizonierii. Haman ajunge să fie promovat al doilea după împăratul persan, Ahașveroș. Toți i se închinau, împăratul îl primea cu cinste, era nelipsit de la masa împăratului. De ce Haman este un om rău, dacă avea atâtea avantaje de partea lui? Pentru un singur om, Mardoheu, care nu-i aducea închinare, Haman socotește că trebuie să-l aducă la tăcere pe el și poporul lui. Nu se uită la prețul plătit pentru a-și duce la capăt răzbunarea. De ce atâta răutate? Moștenise răutatea? După unii specialiști, se spune că fiecare om se naște cu dorință de a-i supune pe cei din jur. Încă de la naștere, această dorință se vede în ființa omenească. Copilul, de mic, de cele mai multe ori, le face programul celor mari. Dacă această tendință nu este anihilată la timp, odată cu parcurgerea etapelor vieții, omul ajunge să fie stăpânit de forme grave de manifestare a acestei tendințe în viața lui. Lupta pentru întâietate vine tocmai din nerezolvarea acestei probleme în viața omului, dorința lui de stăpânire peste cei din jur cu orice preț. Haman este orbit de această tendință, și setea lui de răzbunare atinge cote de neimaginat.

Greșeala lui Haman a fost faptul că nu L-a prins în ecuația planurilor sale și pe Dumnezeul evreilor. Cu cât setea de răzbunare era mai mare și cu cât spânzurătoarea era mai înaltă, cu atât mai crunt avea să-l lovească judecata lui Dumnezeu pe el și familia lui. Cei ce se încred în Dumnezeu nu se supun acestei tendințe spre rău și nici capriciilor celor din jur, care le pretind copiilor lui Dumnezeu să meargă pe calea compromisului. Ei se închină și își pleacă genunchiul doar înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă lucrul acesta îl înfurie pe Haman. Dar ca și atunci, și astăzi, Dumnezeu vine în ajutorul copiilor Săi care rămân credincioși indiferent de încercările prin care trec, de ispitele ce bat la ușa inimii, de amenințările hamanilor vremii, și intervine ca să-i izbăvească, să lege răni, să refacă familii, să refacă vieți distruse. Nimeni nu poate umbri planurile lui Dumnezeu. Nici măcar Haman.

Marian Ciupagu, pastor, Conferinţa Oltenia

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.