Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? (Matei 16:26)

Istoria lui Baeşa este căutarea iubirii de sine: să stăpâneşti tu, să fii tu cel mai important, să ai primul şi ultimul cuvânt, să trăieşti pentru tine, doar pentru tine! Sunt două mari principii călăuzitoare în viaţă: principiul iubirii de Dumnezeu şi principiul iubirii de sine. A trăi pentru Dumnezeu şi semeni sau a trăi doar pentru tine însuţi. A-L căuta pe Dumnezeu sau a te căuta pe tine. Care principiu conduce, de fapt, viaţa noastră?

Iubirea de sine ne face orbi. Dorinţa după întâietate în orice privinţă, iată motivaţia unui asemenea om. Să faci ce-ţi place, asemenea lui Iuda. Şi apoi, să nu-ţi placă ce ai făcut. Eşec pe toate planurile.

Pentru cei conduşi de principiul iubirii de Dumnezeu, scopul vieţii lor este să-L cunoască pe Isus: „Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui” (Filipeni 3:10). Aceştia vor mărturisi: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi” (1 Ioan 4:19). Ei vor recunoaşte de asemenea: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi” (1 Ioan 3:14).

Care este principiul călăuzitor al vieţii tale? Este scopul vieţii tale căutarea şi cunoaşterea lui Isus? Iată-L după agonia din Ghetsimani: „O pace cerească se odihnea pe faţa Lui pătată de sânge. El a îndurat ceea ce nicio fiinţă omenească nu va putea îndura vreodată, căci El a gustat suferinţele morţii pentru fiecare om” (Cel aşteptat de veacuri, p. 364).

Deşi a avut totul, Baeşa a rămas cu mâinile goale. Deşi a pierdut totul, Isus a răscumpărat o lume întreagă.

Să-L căutăm şi să-L cunoaştem pe Isus, aceasta este toată mângâierea şi lumina sufletelor noastre! Cu bucurie vom trăi o viaţă abundentă, veşnică, pentru Dumnezeu, pentru semeni şi pentru noi înşine.

Ioan Grama, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.