„Când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la invierea celor neprihăniţi.” Luca 14:13-14

În parabola cu fariseul şi vameşul ni se reaminteşte faptul că mântuirea este un dar. Ea nu este ceva ce noi putem dobândi prin post sau prin darea zecimii, sau prin orice altă faptă bună care credem că ne ar putea îndreptăţi înaintea lui Dumnezeu. Mântuirea este un dar.

„Într-o zi Isus a venit la templu împreună cu ucenicii Săi. El a văzut pe schimbătorii de bani, pe vânzători şi pe cumpărători, şi i-a dat afară zicând: Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.’ Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Aici nu este vorba doar de porumbei sau miei. Casa lui Dumnezeu nu este un loc de târguială. Mântuirea nu se poate vinde sau cumpăra. Ea este un dar pus la dispoziţia oricui vrea să-l primească. Isus a indicat în textul de mai sus că la masa Evangheliei sunt invitaţi cei ce nu au cu ce să plătească. Ca urmare El îi cheamă pe cei săraci, pe schilozi, pe orbi – pe toţi aceia care nu pot să-I plătească pentru bunătatea Sa – să vină la masă. El ne invită şi pe noi să-i tratăm pe alţii în felul în care El ne tratează pe noi.

Vameşul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine păcătosul.” Oare trebuie să fii un tâlhar pentru a face o astfel de mărturisire? Trebuie oare să fim scoşi din şanţ? Sau să fim nişte criminali? Pavel nu a fost aşa. El a fost fariseu între farisei. El a dus o viaţă fără pată în ce priveşte formele exterioare. Dar într-o zi el a ajuns să vadă atât de mult din dragostea şi îndreptăţirea lui Hristos încât a trebuit să spună: „Eu sunt cel dintâi dintre păcătoşi.”

Aici este vorba despre ceva mai mult decât numai a rosti nişte cuvinte potrivite. Numai prin puterea Duhului Sfânt putem fi făcuţi să rostim aceste cuvinte cu convingere. Pe măsură ce privim la Isus şi învăţăm despre El şi dragostea Sa pentru noi, Duhul Sfânt ne va convinge că starea noastră este într-adevăr fără speranţă dacă ne bazăm numai în noi înşine. Ce să fac ca închinarea mea să fie tot atât de bine primită ca şi cea a vameşului? Trebuie să merg să învăţ despre Isus şi ceea ce a făcut El pentru mine; dacă voi face aşa voi afla lucruri care îmi vor zdrobi inima. Îmi voi da seama că sunt unul dintre aceia care nu pot să plătească şi totuşi am fost invitat la masa Domnului. Când se va întâmpla aceasta noi vom accepta jertfa făcută pentru noi, şi prin aceasta vom fi îndreptăţiţi.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.