„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Apocalipsa 14:12

Care este în zilele noastre biserica despre care Scriptura ne spune că are aceste două semne distinctive? Ea nu poate fi o biserică ce doar vorbeşte despre poruncile lui Dumnezeu şi declară că crede în ele. Trebuie să fie o biserică ce păzeşte poruncile şi credinţa lui Isus. Ea nu poate fi o biserică ce doar consideră că credinţa lui Isus este un lucru bun şi important. Ea va fi o biserică ce are credinţa lui Isus. O astfel de biserică nu se va baza doar pe faptul că întemeietorii şi pionierii acelei biserici au păzit poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. Ori de câte ori privim la rămăşiţa prin care ne aşteptăm ca lucrările minunate ale lui Dumnezeu să se manifeste, vom vedea un grup care păzeşte atât credinţa lui Isus cât şi poruncile lui Dumnezeu. Nu se poate aştepta revărsarea plinătăţii puterii Duhului Sfânt şi renaşterea spiritului de evlavie dovedit de biserica primară, în mijlocul unor oameni care pun un mare accent pe păzirea poruncilor dar care de fapt nu-L cunosc pe Isus, şi invers. Ambele aspecte au o importanţă egală.

Cu ani în urmă, Dumnezeu a dat bisericii noastre o solie directă prin care se descrie motivul pentru care unii pe care am vrea să-i vedem pe membrii adventişti sfârşesc prin a se ataşa de adunările penticostale în căutarea unor experienţe deosebite. În cartea Evanghelism, pag. 598 şi 599, ni se spune: „Noi ca popor am căzut în…greşeală. Noi acordăm importanţa cuvenită cerinţelor Legii lui Dumnezeu, şi învăţăm pe oameni că ei sunt datori să dea ascultare lui Dumnezeu.” (Observaţi cuvântul datori.) Dar, „nouă ne lipseşte acea încredere, acea credinţă care păstrează sufletul într-o legătură tainică cu Hristos… Din pricina unei lipse de credinţă, mulţi din cei care caută cu toată inima să păzească poruncile lui Dumnezeu au prea puţină pace şi bucurie… Templul vieţii lor spirituale nu este întemeiat pe Stânca reprezentată de Hristos. Aceşti oameni simt că experienţa lor creştină are lipsuri; ei tânjesc după ceva ce ştiu că le lipseşte; şi astfel ei sunt atraşi să ia parte la acele întâlniri aşa zise „ale sfinţilor” fiind încântaţi de simţămintele manifestate de aceia care de fapt sunt călcători ai Legii lui Dumnezeu.” Aşa după cum Dumnezeu conduce persoane individuale la punctul de a înţelege necesitatea păzirii poruncilor cât şi a credinţei lui Isus, El doreşte ca şi biserica în totalitatea ei să facă acelaşi lucru. Dacă nu vei acorda atenţie păzirii atât a poruncilor lui Dumnezeu cât şi a credinţei lui Isus, vei sfârşi prin a fi pierdut. Dar acelora care caută zi de zi o relaţie de credinţă cu Isus, care admiră neîncetat frumuseţea caracterului Lui şi care se lasă transformaţi după chipul lui Hristos şi conduşi la ascultarea dorită de El, li se făgăduieşte siguranţă şi pace pentru viitorea furtună.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.