„Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” Apocalipsa 3:10

Noi nu putem judeca adevărul pe baza prezentei unei puteri de netăgăduit, ori a minunilor, ori a vindecărilor. Nu putem judeca adevărul nici pe baza părtăşiei şi dragostei frăţeşti, şi nici chiar pe baza unor vieţi schimbate. Atunci cum putem judeca adevărul? Cum poate ajunge cineva la o dovadă concludentă în privinţa adevărului? Un lucru este sigur şi anume că noi putem ajunge să cunoaştem adevărul. Ni s-a făcut promisiunea că „cei care caută cu stăruinţă cunoştinţa adevărului şi luptă pentru a-şi curaţi sufletele prin ascultare, pregătindu-se astfel pentru bătălia decisivă, vor găsi o sursă de apărare sigură în Dumnezeul adevărului. ‘Fiindcă ai păzit Cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu.’ Aceasta este făgăduinţa Mântuitorului nostru. El ar trimite chiar şi pe ultimul inger rămas în cer în ajutorul poporului Său de pe pământ decât să lase ca un singur suflet care se încrede în El să fie biruit de Satana.” Marea Luptă, pag. 560. Noi avem de partea noastră puteri nelimitate pe care putem conta.

O primă modalitate prin care putem pune la încercare o manifestare supranaturală spre a vedea dacă este de la Dumnezeu, ne este prezentată de Sfânta Scriptură însăşi. Chiar aceia care se pare că iubesc pe aproapele lor, pe Isus, şi Biblia, dar nu păzesc poruncile lui Dumnezeu, nu prezintă o garanţie absolută că ar fi de la Dumnezeu. „La lege şi la mărturie! Căci dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia 8:20). Dacă într-un grup se întâmplă să fie manifestări deosebite, dar în acelaşi timp eşti învăţat că nu trebuie să asculţi de toată legea lui Dumnezeu, acest lucru trebuie să-ţi dea de gândit. Deşi este adevărat că pot exista indivizi sinceri în fiecare grup de credincioşi şi că Dumnezeu îi conduce pe astfel de oameni la El, aceasta nu înseamnă că noi trebuie să abandonăm adevărurile care ne-au fost descoperite nouă ca biserică şi să ne unim cu acel grup. S-ar putea să fie adevărat că ei se află pe o cale de progres spiritual pentru starea la care se aflau înainte, dar dacă noi ne-am alătura lor, aceasta ar fi pentru noi o dovadă de regres spiritual.

O altă măsură de protecţie împotriva amăgirilor este trăirea neprihănirii lui Hristos printr-o legătură vie cu El. Numai o simplă cunoaştere intelectuală a Scripturii nu va putea constitui un mijloc de apărare îndestulător pentru timpurile care ne stau în faţă. Dar dacă vom continua părtăşia noastră cu Hristos, fiind în acelaşi timp puternic întemeiaţi pe Cuvântul Său, noi vom fi la adăpost de amăgirile duşmanului.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.