„Căci M-am pogorit din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes.” Ioan 6:38

Nouăzeci la sută din dificultăţile ce privesc descoperirea voinţei lui Dumnezeu în vieţile noastre sunt eliminate când luăm hotărârea să ascultăm sfatul Domnului. Cum ajungem noi să luăm această hotărâre? Omeneşte este imposibil. Numai Dumnezeu ne poate determina la aceasta. Noi nu vom reuşi să luăm o astfel de hotărâre în mod independent de harul şi puterea Sa.

Și oare n-a demonstrat Isus adevărul acesta în viaţa Sa? Cred că sunteţi de acord că a fost potrivit cu voinţa lui Dumnezeu ca Isus să-şi astâmpere setea la fântâna din Samaria. Dar când Lui I s-a oferit ocazia să vorbească cuiva despre nişte izvoare mai adânci, pentru ape care satură mai mult, vedem că Isus uită de propriile Lui nevoi.

În Ioan 4:34, Isus a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis.” Acesta a fost scopul şi misiunea lui Isus în viaţa Lui de pe acest pământ. Iar în cele din urmă, la încheierea lucrării Sale, pe când era singur în grădină, luptând până la sudoarea de sânge, El a zis: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine!” El ca om ar fi preferat o altă cale, şi totuşi imediat El Și-a supus dorinţele şi voinţa Sa, Tatălui. „Totuşi, facă-se nu voia Mea ci a Ta” (Luca 22:42). El a fost gata să supună dorinţele Sale lui Dumnezeu.

Există un citat pe care mulţi dintre noi obişnuim să-l cităm, cu dorinţa ca cele scrise acolo să se petreacă şi în viaţa noastră: „În viaţa Sa pe acest pământ Hristos nu a făcut planuri de unul singur. El a acceptat planurile pe care Dumnezeu le avea pentru El, şi zi după zi Tatăl descoperea Fiului planurile Sale. Tot aşa ar trebui să depindem şi noi de Dumnezeu, aşa încât vieţile noastre să nu fie nimic altceva decât împlinirea planurilor Sale. El va conduce paşii noştri în măsura în care noi îi predăm Lui planurile noastre.” Divina Vindecare, pag. 479. Nu ţi-ar place oare să fii atât de aproape de Domnul încât El să poată să-ţi descopere în fiecare zi planurile pe care le are pentru tine? Sau cel puţin n-ai vrea să fii binevoitor în a-I permite să întrerupă planurile pe care ţi le-ai făcut? Pe măsură ce noi creştem în asemănarea noastră cu Isus, noi vom fi tot mai receptivi la planurile Sale, şi ca urmare planurile pe care noi le vom urma vor fi planurile Lui şi nu ale noastre.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.