„Isus I-a zis: Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot…” Ioan 13:10.

„A venit deci la Simon Petru. Si Petru I-a zis: ‘Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.’ Petru I-a zis: ‘Nicioadată nu-mi vei spăla picioarele!’Isus i-a răspuns: ‘Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.’” (Ioan 13,6-8). Lui Petru îi venea greu să lase ca să-i fie spălate picioarele. De ce? Care este părerea ta cu privire la acest subiect? Crezi că el gândea că Isus ca Fiu al lui Dumnezeu era într-o poziţie prea înaltă ca să înfăptuiască această slujbă umilitoare? Se simţea el oare vinovat pentru că nu s-a oferit să facă el această lucrare? Era obiceiul ca un rob să spele picioarele oaspeţilor şi dacă un rob nu era la îndemână atunci cineva trebuia să se ofere voluntar. Dar poţi aştepta oare voluntari dintr-un grup de ucenici care până atunci se certaseră şi se târguiseră cu privire la cine va fi mai mare în împărăţia cerurilor?

Isus i-a zis: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.” „Doamne”, I-a zis Simon Petru, „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!” Isus I-a zis: „Cine s-a scăldat, n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot…” (Ioan 13,8-10). Petru fusese deja curăţat prin puterea curăţitoare a lui Isus. Botezul, în care atât capul, cât şi mâinile şi picioarele sunt spălate, este un simbol al curăţirii întregii persoane. Actul împărtăşirii este un simbol al curăţirii ulterioare, de care avem nevoie din cauza căderilor şi lipsurilor ce se manifestă în procesul creşterii noastre creştine. Când noi ÎI acceptăm pe Isus ca Mântuitor al nostru personal, în virtutea neprihănirii Sale, noi stăm înaintea lui Dumnezeu ca şi cum n-am fi păcătuit niciodată. Si harul Său îndreptăţitor este la dipoziţia noastră în fiecare zi potrivit cu nevoile noastre.

În virtutea exemplului lui Hristos în acest act al umilinţei, noi ştim că dacă vrem să avem parte cu El, ne vom implica şi noi în toate fazele acestui serviciu al împărtăşirii. Dacă El nu ne spală, nu putem avea nici o parte cu El.

Credincioşii din biserica primară au urmat această practică pentru o vreme, dar apoi unii au găsit că aceasta era un inconvenient şi practica a fost în mare parte abandonată. Totuşi simbolistica este incompletă dacă nu se dă atenţia cuvenită serviciului spălării picioarelor. Numai după ce vom fi spălaţi prin sângele Lui, curăţiţi din nou, suntem pregătiţi pentru a ne împărtăşi cu pâinea şi cu vinul care sunt simbolurile legăturii cu Hristos.

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.