Călătorie pe gratis în Țara Sfântă

„Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.” Matei 20:28

„Mulţi simt că ar fi un mare privilegiu pentru ei să viziteze locurile în care Hristos a trăit pe acest pământ, să calce pe unde a călcat EL, să privească lacul pe malul căruia El învăţa pe mulţimi, şi dealurile şi văile asupra cărora ochii Săi se odihneau. Dar noi nu avem nevoie să mergem la Nazaret, Capernaum, sau Betania pentru a urma pe Isus. Noi vom găsi urmele paşilor Săi la patul bolnavului, în cartierele sărace, pe străzile aglomerate ale marilor oraşe, şi oriunde sunt inimi omeneşti care au nevoie de consolare. Dacă vom face ceea ce Isus a făcut când a fost pe pământ, aceasta va însemna că noi călcăm pe urmele Sale.” H.L.L, p. 640.

Scopul lui Dumnezeu pentru biserică în general, şi pentru fiecare dintre noi în particular, este ca noi să călcăm pe urmele lui Isus în slujirea altora. Legea vieţii în întregul univers este că a dărui înseamnă a trăi. Cerul însuşi a iniţiat acest principiu, şi numai pe măsură ce dăruim din cele ce avem, vom primi noi viaţă şi creştere.

Vedem acest principiu demonstrat şi în lumea fizică. Indiferent cât de curat şi de proaspăt este aerul pe care îl respirăm, odată ce el a intrat în plămânii noştri, el trebuie să şi iasă. A încerca să adaugi aer în nişte plămâni care sunt deja plini este o imposibilitate. Şi a încerca să păstram aerul pe care l-am inhalat va rezulta în moarte.

Acest principiu este ilustrat şi în natură. Toată natura este în interacţiune pentru a produce viaţa. Numai printr-un proces constant de dăruire, şi primire, şi apoi din nou de dăruire, reuşesc lucrurile din natură să crească şi să înflorească.

Îngerii cerului sunt şi ei angajaţi într-o constantă slujire. Ei lucrează neîntrerupt pentru a-i ajuta pe aceia care le sunt inferiori în orice privinţă, pentru ca să ne aducă la o mai strânsă legătură cu Dumnezeu de cât ei înşişi au privilegiul să experimenteze.

Şi cel mai mare exemplu de dăruire este găsit în Hristos însuşi. El a venit nu ca să I se slujească, ci ca să slujească. Şi totuşi cât de mulţi dintre noi, aşa zişii copii ai Lui, încercăm să acaparăm darurile harului Său, şi refuzăm să ne angajăm în lucrare pentru alţii. Viaţa creştină a fost proiectată ca să fie o ocazie de dăruire. Să urmăm şi noi pe Hristos în lucrare neegoistă pentru cei din jurul nostru.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.