„Şi oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă.” Matei 5:15

Noi petrecem o atât de mare parte din viaţa noastră încercând să ne punem în siguranţă pentru cazul în care zile rele vor veni peste noi, încercând să plănuim, să economisim, să acumulăm, să ne protejăm împotriva pierderilor, şi în tot acest timp adevărul ne râde în faţă. Acela care încearcă să-şi scape viaţa, va sfârşi prin a o pierde. Numai acela care este binevoitor să-şi cheltuiască viaţa pentru slujirea altora va găsi adevărata viaţă.

Ni s-a spus că la marea zi a judecăţii, aceia care nu au lucrat pentru Hristos, care au plutit prin viaţă gândindu-se numai la ei înşişi, care şi-au purtat numai lor de grijă, ignorând nevoile altora, vor fi puşi de Judecătorul cel drept împreună cu cei care au înfăptuit răul. Ei vor primi aceeaşi răsplată (vezi Hristos Lumina Lumii, pag. 641). Dacă am studiat cât de cât cele sfinte, ar trebui să ştim că a da înseamnă a trăi, şi a nu da înseamnă a muri. Noi trebuie să dăruim pentru a putea primi, şi acela care încetează să dăruiască va înceta să mai primească. Însăşi capacâtatea noastră de a primi este întreţinută numai prin dăruire. Acesta este motivul pentru care mulţi creştini şi chiar biserici întregi bat pasul pe loc. Singurul fel prin care Dumnezeu ne poate mântui este prin a ne permite să lucrăm împreună cu El. „Efortul de a aduce binecuvântare asupra altora, se va reflecta în propria noastră binecuvântare. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a dat şi nouă o parte în planul de mântuire.” Calea către Hristos, pag. 79.

Cea mai mare nevoie specifică a bisericii, şi a creştinului în mod individual, este să accepte invitaţia de a se implica în mod activ în mărturisirea adevărului. Mărturisirea însă nu înseamnă în principal a merge pe la casele oamenilor, a bate la uşi, şi a încerca să convingi pe nişte străini despre nevoia lor de Hristos în 5 minute sau chiar mai puţin pentru ca apoi să poţi merge la următoarea casă. Mărturisirea trebuie să devină un mod de viaţă pentru a avea cu adevărat rost.

Este imposibil să dai mărturie dacă nu ai nimic de spus. Legătura cu Hristos trebuie să fie baza lucrării noastre pentru alţii. Dar este imposibil să fii un martor şi să nu ai nimic de spus. O candelă nu dă lumină decât dacă este aprinsă, dar, dacă imediat ce a fost aprinsă este acoperită astfel ca lumina să nu poată fi văzută, acea candelă se va stinge. Numai dacă vom împărtăşi lumina noastră şi cu alţii vom putea creşte cu adevărat.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.