„Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.” Matei 26:41

„Satana este conştient că sufletul cel mai slab care rămâne în Hristos este ca un băţ de chibrit pentru oştirile întunericului… de aceea el urmăreşte să abată pe ostaşii crucii lui Hristos de la puternicele lor fortificaţii.” Marea Luptă, pag. 530. Satana ştie că pentru a birui, el trebuie ca mai întâi să facă această lucrare. El cunoaşte puterea rămânerii în Hristos.

Dacă cineva care rămâne în Hristos este mai mult decât un băţ de chibrit pentru puterile întunericului, şi dacă cine rămâne în Hristos nu păcătuieşte (1 Ioan 3:6), şi dacă, mai mult decât atât, acela care rămâne în Hristos nici măcar nu se simte atras de păcat ci mai degrabă găseşte că păcatul este respingător (vezi Marea Luptă, pag. 508; Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 92; Hristos Lumina Lumii, pag. 668), atunci cum reuşeşte Satana să ne mai ispitească?

În Calea către Hristos la paginile 71 şi 72 ni se prezintă cinci căi pe care el ne poate ispiti chiar atunci când noi rămânem în Hristos. „Când mintea stăruieşte asupra eului personal, ea este deconectată din legătura cu Hristos, sursa puterii şi a vieţii. Aşadar eforturile constante ale Satanei se îndreaptă spre a devia atenţia noastră de la Mântuitorul nostru, şi astfel de a preveni unirea şi comuniunea sufletului cu Hristos.” Aşadar efortul său continuu este de a ne determina să ne abatem atenţia de la continua noastră dependenţă de puterea lui Dumnezeu şi să privim la noi înşine. Atunci noi vom sfârşi prin a încerca să ducem lupta păcatului prin propriile noastre puteri. Calea către Hristos ne prezintă în continuare o listă a căilor prin care Satana reuşeşte această separare. (1) Plăcerile lumii. Acestea pot fi plăceri nevinovate, dar ele vor constitui lucruri care atrag atenţia noastră de la Dumnezeu dacă noi ne vom concentra asupra lor. (2) Grijile, necazurile şi întristările vieţii acesteia. Fiecare dintre noi am avut parte de aceste lucruri, şi ştim cât este de dificil uneori să continuăm să ne încredem în Dumnezeu când aceste necazuri vin peste noi. (3) Greşelile altora. Ţi s-a întâmplat vreodată să-ţi întorci privirile de la Hristos din cauza greşelilor altora? (4) Propriile tale greşeli şi nedesăvârşiri. Aceasta este o modalitate foarte eficace pentru cei conştiincioşi! Şi, în sfârşit, (5) neliniştea şi teama cu privire la mântuirea noastră.

N-ar fi de nici un folos pentru Satana să vină la acela care este în legătură cu Hristos prin a-l ispiti să calce una din porunci. Păcatul este respingător pentru acela care rămâne în Hristos. De aceea Satana vine cu ceva care să ne poată atrage atenţia de la Isus. Noi nu vom putea avea biruinţă decât dacă vom rămâne în Hristos şi dacă ne vom ţine atenţia îndreptată asupra Lui.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.