„Dacă însetează cineva, să vină la Mine, și să bea.” Ioan 7:37

Edy nu se simţea prea bine. Gura îi era uscată, buzele crăpate, şi era atât de ameţit încât se temea să nu cadă. Şi de câte ori se simţea aşa, el devenea foarte descurajat.

Într-o zi s-a hotărât să se ducă la doctor. Nu se putea să rămână aşa pentru restul vieţii. După ce doctorul a ascultat descrierea simptomelor, el i-a zis: „Edy, problema ta este că ţi-e sete! Este o problemă destul de comună.” Edy s-a simţit uşurat. „Ce ar trebui să fac?” a întrebat el.

Doctorul s-a aşezat mai bine în scaun şi i-a spus: „În primul rând ar trebui să iei seama la ce te deranjează mai mult. Gura uscată, buzele crăpate, sau altceva? Să zicem, de exemplu, că faptul că buzele îţi sunt crăpate te deranjează cel mai mult. Unge-le cu alifie, protejează-le şi fă tot ceea ce poţi până când ele se vor vindeca. Apoi concentrează-ţi atenţia asupra următorului simptom. Foloseşte-ţi puterea de voinţă. Aceasta este cheia.”

Edy s-a dus acasă, dar după câteva zile de încercări zadarnice, el se simţea mai rău ca oricând. Atunci s-a hotărât să meargă la alt doctor. Al doilea doctor a ascultat cu atenţie relatarea problemei lui Edy şi i-a zis: „Nu pot să-mi dau seama cum celălalt doctor nu ţi-a spus ce trebuie să faci! Ceea ce îţi trebuie când eşti însetat este apă!” „Apă?” a întrebat Edy cu vocea leşinată. „Asta pare a fi o problemă simplă. Unde pot găsi apă?” „Apa vine dintr-o fântână,” a răspuns doctorul.

Edy a părăsit cabinetul doctorului în grabă, şi s-a dus să sape o fântână. La scurt timp după ce se apucase de muncă a leşinat. Era destul de evident că urma să moară înainte ca să poată săpa destul de adânc. Dar atunci el a auzit vestea cea bună. O fântână fusese deja săpată. Tot ceea ce avea de făcut era să meargă la proprietarul fântânii şi să ceară apa de care avea nevoie. Edy s-a dus la fântână şi a acceptat darul care i se oferea. Acum el spune tuturor celor care au o problemă asemănătoare vestea cea bună pe care a aflat-o.

Cât de mulţi dintre noi am petrecut mult timp neroditor în viaţa noastră creştină încercând să biruim simptomele păcatului, încercând să dobândim apa vieţii prin eforturi personale. Când noi înţelegem că o corectă folosire a voinţei trebuie exercitată numai în direcţia venirii noastre la Hristos, care ne-a lansat invitaţia: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea,” noi vom ajunge la biruinţa pe care am căutat să o obţinem prin propria noastră putere fără nici un rezultat. Noi n-avem de săpat nici o fântână – fântâna a fost deja săpată. Tot ceea ce trebuie să facem este să venim şi să acceptăm bogăţiile harului Său.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.