„A Ta este, Doamne, măreţia, puterea, și slava și biruinţa.” 1 Cronici 29:11 (King James Bible)

Atâta vreme cât întreţinem legătura unei dependenţe continue de puterea lui Dumnezeu, păcatul nu va avea nici o stăpânire asupra noastră. Experienţa atât de comună nouă, în care uneori suferim înfrânge iar alteori câştigăm biruinţe se petrece pentru că noi nu depindem tot timpul de puterea lui Dumnezeu. Noi suntem dureros de conştienţi de faptul că adesea cădem şi suferim insuccese, şi suntem biruiţi de duşmanul nostru. Noi tindem să devenim mai preocupaţi de faptul că ne-am pierdut cumpătul pe parcursul zilei, şi tragem concluzia că noi n-am câştigat nici o biruinţă.

Hristos Lumina Lumii, pag. 668, ne spune că atunci când Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu aşa cum avem privilegiul să-L cunoaştem, viaţa noastră va fi o viaţă de continuă ascultare. Noi vom ajunge să urâm păcatul. Credeţi că este posibil ca atunci când suntem într-o strânsă legătură cu Dumnezeu, depinzând de El şi încrezându-ne în El, să nici nu băgăm în seamă unele din biruinţele noastre, pentru că ele vin în mod natural? Dacă într-adevăr în viaţa creştinului biruinţa şi ascultarea pot veni în mod natural şi spontan, atunci aceasta se întâmplă în marea majoritate fără ca noi să ne dăm seama de acest lucru. De ce se întâmplă aşa? Pentru că atunci când dobândim aceste biruinţe, către ce este îndreptată atenţia noastră? Ea este îndreptată la Isus. când ne îndreptăm atenţia spre noi înşine, noi vom fi foarte conştienţi de faptele – bune sau rele – pe care le facem şi vom suferi tot mai multe înfrângeri!

Bazat pe aceasta, Satana depune eforturi constante ca să ne determine să ne luăm privirile de la Hristos, aşa încât El să nu mai poată să-Şi aducă la îndeplinire voinţa Sa în vieţile noastre. Satana ştie că dacă ne va determina să ne luăm privirile de la Hristos şi să le aţintim la noi înşine, suntem ai lui. Şi El poate reuşi în aceste încercări de a ne distrage atenţia de la Hristos, prin a ne determina să ne concentrăm atenţia fie la înfrângeri, fie la biruinţele noastre! Ţi s-a întâmplat să suferi înfrîngerea pentru că Satana a venit la tine şi ţi-a zis: „Ia te uită ce frumos ai trăit în ultima vreme”?

Dar nouă ni se spune: „Nici măcar printr-un gînd n-a cedat El (Isus) ispitei. La fel se poate întâmpla şi cu noi. În viaţa lui Hristos, natura umană a fost unită cu natura divină; El a fost pregătit pentru conflictul ce-I sta în faţă prin locuirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Şi El a venit să ne facă şi pe noi părtaşi de natură dumnezeiască. Atâta vreme cât suntem uniţi cu El prin credinţă, păcatul nu va mai stăpâni asupra noastră.” – Hristos Lumina Lumii, pag. 123. Pe măsură ce vom continua să privim la Isus zi după zi, noi vom învăţa să depindem de El în mod tot mai constant.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden

 

Gândul de dimineață a fost preluat de pe devotionale.ro.