Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – Psalmii 60:4

În timpul celui de-al doilea an de stagiu ca pastor, soţul meu a fost chemat să pregătească o campanie de evanghelizare de patru săptămâni sub supravegherea unui pastor senior. La acea vreme eram căsătoriţi doar de şapte luni, aşa că aceea era prima noastră evanghelizare publică.

Îmi era foarte teamă. În zona în care urmau să se organizeze întâlnirile nu se mai ţinuse niciodată o campanie publică de evanghelizare. În plus, acea comunitate era cunoscută ca „teritoriu interzis” în acel oraş. Acolo se făceau multe infracţiuni. Ştiam că nu am fi putut face nimic prin noi înşine pentru a asigura succesul întâlnirilor. Trebuia să depindem de Dumnezeu.

Lunile de pregătire au inclus şi programe de reînviorare, seminare, instruiri, sesiuni de rugăciune şi multe alte evenimente. Apoi a venit şi ziua de început. Aceasta fiind prima mea întâlnire publică în calitate de soţie a pastorului, am aşteptat cu nerăbdare ziua. Dar totuşi, acel simţământ puternic de teamă nu dispărea, ştiam că luam parte la o mare bătălie. Atunci m-am rugat: Doamne, ajută-ne!

Când am ajuns la locul unde se ţineau întâlnirile, ochii mei au privit în sus la bannerul care fusese afişat pentru a anunţa publicul de aceste întâlniri. Fusese realizat foarte frumos. Era mare, cu multe poze colorate. Pe el erau următoarele cuvinte: .Adevărul trebuie spus. Explozia Evangheliei 2013. Pastorul evanghelist Mark McPherson. Prezentări dinamice, seminare biblice…” Citind acele cuvinte, am simţit cum mă cuprinde pacea. Mi-arn amintit care era scopul unui banner sau al unui steag. Când este folosit în lupte, trupele militare îl folosesc ca un semnal pentru sunetul de luptă al trâmbiţei. Îmi amintesc de relatarea biblică (Exodul 17:8-16) despre bătălia de la Refidim, dintre Israel şi Amalec, prima naţiune duşmană care a luptat împotriva lor după ieşirea din Egipt. Moise a ţinut sus toiagul în mână, ca un simbol al prezenţei lui Dumnezeu care ajuta poporul Său să câştige. Ei au obţinut biruinţa, nu atât de mult datorită „steagului”, ci datorită prezenţei lui Dumnezeu.

Mesajul din Psalmii 60:4 este o mângâiere pentru mine, deoarece Dumnezeu mi-a dat şi mie un steag. Am zâmbit şi I-am mulţumit. În timpul celor patru săptămâni de întâlniri, lupta a fost mare, dar — lăudat fie Domnul — am făcut faţă luptei. Dumnezeu a fost stindardul nostru. La sfârşitul săptămânii a patra, nouăzeci de suflete L-au acceptat pe Domnul ca stindard al lor. Dumnezeu doreşte să fie stindardul tău. Îi vei permite?


Jenel A.N. Campbell McPherson

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.