Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, ca să meargă şi ziua, şi noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii. – Exodul 13:21,22

Cu câţiva ani în urmă, mi-a fost încredinţată responsabilitatea unei cariere. Când am început să deţin acea poziţie mi-am recunoscut incapacitatea, in-eficienţa şi lipsa de cunoştinţe în privinţa lucrării pe care o aveam de făcut, în ciuda disponibilităţii mele. Aşadar, cu umilinţă, am mers în apartamentul meu, m-am aşezat pe genunchi şi am plecat capul înaintea Tatălui meu ceresc. Mi-am predat Domnului viaţa şi voinţa, mi-am consacrat din nou viaţa Lui şi I-am cerut călăuzirea în lucrarea pe care o aveam de făcut. Treptat, sarcinile de lucru îmi deveneau mai clare şi am dezvoltat un program de lucru. M-am bucurat pe deplin de timpul petrecut în acea funcţie şi am văzut mâna lui Dumnezeu la lucru în dezvoltarea, maturitatea şi rezultatele eforturilor noastre.

A fost o responsabilitate uriaşă pe care nu o voi putea uita niciodată, nici chiar dacă aş vrea, deoarece încă văd roadele dedicării şi ale muncii, roade pentru care am cerut ajutor Domnului şi călăuzirea Lui în fiecare zi.

Unele sarcini de lucru sunt mai grele decât altele, iar altele ni se pot părea prea grele până să ne dăm seama că avem cunoştinţele şi capacitatea de a le rezolva. Alte sarcini ne pot face să ne simţim împovăraţi şi nu ne putem găsi liniştea decât atunci când le punem la picioarele crucii şi cerem călăuzirea lui Dumnezeu. Este uşor să te laşi purtat de valul egoismului când simţi că te descurci; dar atunci când rămânem credincioşi şi stăm la picioarele lui Isus, se creează un echilibru în responsabilităţile noastre. Implicarea Domnului ne dă satisfacţie şi putem fi siguri că roadele muncii noastre sunt în grija Sa.

În responsabilităţile noastre poate apărea şi presiunea, atunci când suntem conştienţi de comentariile şi acţiunile celorlalţi cu privire la munca noastră şi ne trezim prinşi în dorinţa noastră de a-i mulţumi pe alţii. În aceste momente, putem uita de educaţia şi de capacităţile noastre şi ne putem simţi copleşiţi. Concentrarea noastră pe ceea ce ne dorim să realizăm şi relaţia noastră cu Domnul sunt foarte importante şi ar trebui să fie în centrul scopurilor noastre. Tatăl nostru ceresc ne dă ocazia de a avea şi de a împărţi responsabilităţi. Mă rog ca Dumnezeu să ne ofere înţelepciunea de a veni la El atunci când ne confruntăm cu responsabilităţi uriaşe.

Elizabeth Ida Cain

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.