Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. – Psalmii 46:10

Nerăbdarea este un lucru cu care mulţi dintre noi ne luptăm. De exemplu, unii dintre noi ne confruntăm cu faptul că trebuie să aşteptăm cu răbdare la o coadă la cumpărături sau pe cineva care trebuie să ne ducă într-un anumit loc. Soţul meu, care este orb, avea o programare pentru o procedură în ambulatoriu. Compania de asigurări îi pune la dispoziţie o maşină pentru vizitele la medic, aşa că am sunat pentru a programa transportul. Autovehiculul a venit, iar şoferul a fost foarte amabil. Când am ajuns, mi-a dat un bilet cu un număr la care puteam suna gratuit când eram gata, pentru a veni să ne ia.

Intervenţia a durat mai mult decât ne aşteptam, dar eu o anunţasem pe asistentă că venisem cu maşina companiei de asigurări, aşa că trebuia să ştiu când să sun pentru a fi duşi înapoi acasă. Aceasta mi-a spus că va veni şi-mi va spune când soţul meu avea să fie la reanimare.

Cât eram în sala de aşteptare, spre surprinderea mea, am văzut-o lucrând la birou pe Kay, o membră a bisericii mele. Ea m-a văzut, a venit la mine şi m-a îmbrăţişat. Nu ştiam că lucrează acolo.

După două ore, asistenta a venit la mine şi mi-a spus că pot să sun pentru maşina care ne ia. Am mers la recepţie şi am format numărul de pe bilet, dar mi-a răspuns robotul. Am aşteptat „răbdătoare”, dar, după aproximativ şapte minute, am închis telefonul şi am sunat din nou.

Tot fiind pusă în aşteptare, devenisem nerăbdătoare şi frustrată. Recepţionista mi-a văzut frustrarea şi a încercat să sune de pe telefonul ei, dar fără succes. Mă supărasem. Am întrebat-o pe recepţioneră dacă o cunoştea pe Kay, care lucra la parter.

– Da. Mergeţi la aceeaşi biserică? mă întrebă ea.

– Da.

– O voi suna şi vă va găsi ea o maşină care să vă ducă. Nu vă necăjiţi.

Kay a venit şi i-am explicat situaţia. Ea ne-a spus să nu ne îngrijorăm pentru că avea să cheme ea pe cineva care să ne ia. I-am mulţumit lui Dumnezeu şi m-am liniştit.

Domnul ne scoate în cale oameni, deşi uneori nu ştim de ce. Nu aveam habar de faptul că Kay lucra acolo, dar Domnul ştia că voi avea nevoie de ajutor, aşa că a aranjat în aşa fel lucrurile încât eu să o văd. Ea l-a sunat pe un alt membru al bisericii noastre, care a venit şi ne-a dus acasă. Fusesem atât de nerăbdătoare şi de îngrijorată, deşi în tot acest timp Dumnezeu rezolva deja lucrurile!

„Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.” (Psalmii 37:7)

Elaine J. Johnson

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.