Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îşi păstrez bunătatea Mea!” – leremia 31:3

Prinţesa e numele unei iepe primite în dar de la soţul meu. Ducesa, mama ei, era pur-sânge. Culoarea roşcată şi coama bogată şi în vânt îi demonstrau descendenţa nobilă, asemenea atitudinii ei libere şi spontane. Deseori mergeam să o vedem pe Prinţesă dimineaţa sau seara. Era ca un tratament pentru mine a stau să o admir şi să mă uit la mişcările ei graţioase. Oarecum sperioasă, la început nu ne lăsa să ne apropiem prea mult de ea. Însă soţul meu este un bun dresor şi într-un timp scurt i-a câştigat încrederea. Privind cum lucrează blând cu ea, tânjeam după ziua în care să fac şi eu ce făcea el. Într-o zi am plecat devreme de acasă să mergem în vizită la Prinţesă. Eram foarte încântată că soţul meu m-a învăţat secretul de a-i putea mângâia părul mătăsos. Trebuia să mă aplec şi să aştept ca Prinţesa să vină spre mine şi să înceapă să-mi adulmece capul. M-a încântat peste măsură să am parte de această nouă interacţiune încrezătoare cu fiinţa aceea frumoasă, chiar dacă, spre marea mea dezamăgire, încă nu mă lăsa să o mângâi cu braţele, aşa cum tânjeam de mult să o fac.

Apoi a lovit tragedia. Prinţesa a avut un accident, în cursul căruia s-a ales cu o fractură la picior. Când am văzut-o întinsă pe jos, mi s-a rupt inima. Am căzut în senunchi şi i-am luat în braţe capul frumos. Cu mare regret am mângâiat-o şi i-am pus faţa în poală. Cât mi-aş fi dorit să o îmbrăţişez şi să o mângâi când era teafară! Dar nu m-a lăsat.

Ultimele mele minute tragice cu Prinţesa m-au făcut să mă gândesc la numeroase ocazii în care Isus îşi întinde doritor braţele să ne strângă. Dar, cu simţul nostru de libertate şi independenţă, nu Îi acordăm atenţie. Uneori Îi respingem categoric îmbrăţişarea plină de iubire. Îmi aduc aminte textul care zice că a plâns pentru Ierusalim, exprimându-Şi regretul ca al unei cloşti ai cărei pui nu vor să vină sub aripile ei ocrotitoare. Hai să nu Îl întristăm pe Domnul nostru! El vrea să ne ofere ungerea divină a iubirii de care avem o nevoie disperată. Îşi doreşte să şteargă toate lacrimile din ochii noştri şi să ne ducă în curând la un loc al liniştii, unde să nu mai custe moarte, plâns sau durere.

Astăzi lasă blândeţea Sa să te atragă şi iubirea Sa nepieritoare să te îmbrăţişeze strâns!

Marialva Vasconcelos Monteiro Chausse

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.