Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. (…) El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut. – Apocalipsa 21:1-4

Orice fiinţă umană acţionează în vederea unor obiective: cumpărarea unei case, obţinerea unui loc de muncă, achiziţionarea unei maşini, intrarea la o facultate bună. Ţintele sunt motivul pentru care mulţi oameni sunt în mod constant în activitate, aproape fără oprire. Din nefericire, cât ai clipi, totul poate fi distrus. Am fost martoră la această realitate. Am văzut ipostaze ale ei la ştiri, când oameni îndureraţi povesteau că au pierdut totul – mai ales în inundaţii.

După cinci zile de ploaie neîntreruptă, în Pernambuco era alertă maximă. Reportaje TV arătau forţa de temut a apei după atâtea zile de ploi abundente. Câteva oraşe erau afectate şi mii de oameni deplângeau pierderea rudelor şi a bunurilor.

Într-un timp scurt, membri ai districtului din care face parte biserica noastră au început să îi ajute pe cei care fuseseră grav afectaţi. Am mers din casă în casă, din stradă în stradă, să cerem hrană, îmbrăcăminte, apă, saltele, aşternuturi şi alte bunuri de strictă necesitate. În zilele următoare ne-am dus în oraşele învecinate să ducem lucrurile primite din donaţii. Ce am văzut a fost de-a dreptul şocant. Case intregi fuseseră măturate cu totul de ape. Cele încă în picioare erau pline cu mâl, care era şi pe străzi. Supravieţuitorii erau înghesuiţi în şcoli şi în adăposturi. Unii pierduseră absolut totul în afară de viaţă. Ei plângeau, pentru că lucraseră din greu să îşi asigure lor şi familiei o viaţă cât de cât bună. Acum inundaţiile le luaseră totul.

M-am rugat pentru oamenii de acolo şi m-am tot întrebat ce le-aş putea spune ca să îi încurajez. Dumnezeu mi-a readus în minte promisiunea Sa că, într-o zi, El va pune capăt durerii şi tragediei. M-am rugat ca Dumnezeu să împlinească toate nevoile de acolo şi să îi mângâie pe cei cu inima zdrobită. Sunt sigură că El ar fi spus: „Copiii mei, mai aveţi puţină răbdare! Sunt aici. Încă puţin mai aşteptaţi! Voi fi împreună cu voi într-un loc unde nu va mai exista plâns, suferinţă sau durere!” Fie ca aceste cuvinte să îţi aducă şi ţie alinare!

Carmen Virginia dos Santos Paulo

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.