Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Matei 17:20

Să renunţi la viaţa ta dintr-un oraş, să te muţi în colţul celălalt de ţară şi să o iei de la capăt într-un alt loc nu e niciodată o decizie uşor de luat. Totuşi eu şi soţul meu am simţit convingerea că era timpul să facem din nou această mutare. Aveam amândoi locuri de muncă foarte solicitante şi stresante care nu prea ne mai atrăgeau. Voiam să ne bucurăm de o viaţă mai bună decât cea din prezent.

Ne-am hotărât să facem din această mutare subiect de rugăciune. Ne gândeam să ne mutăm în Sud, dar în acelaşi timp voiam să fim deschişi îndrumării divine. Ne-am rugat câţiva ani şi nu părea să vină vreun răspuns de la Dumnezeu. Au apărut câteva ocazii, dar nu s-au concretizat. Trebuie să recunosc că ne-am descurajat uneori, iar alteori chiar ne-am întrebat dacă Dumnezeu ne-a auzit rugăciunile şi care este voinţa Sa pentru noi.

Participam la un studiu biblic la biserică atunci când am simţit efectiv că Dumnezeu mi Se adresează. Discutam despre chemarea lui Avraam de către Dumnezeu să-şi lase ţara natală şi să se mute într-o altă ţară, pe care Dumnezeu i-o va arăta (Geneza 12:1-4). O doamnă din grupul de studiu a accentuat faptul că Avraam a împachetat totul şi a plecat fără ca măcar să ştie unde merge. A avut încredere că Dumnezeu îl va conduce, în timp ce această doamnă vorbea, am început să-mi dau seama ce anume ne chema Dumnezeu să facem. Biserica în care ne aflam nu era cea de care aparţineam, aşa că eu cred că Dumnezeu ne-a condus să mergem acolo ca să primim acest mesaj.

I-am împărtăşit soţului meu convingerea, iar el a fost de acord cu mine. Prin urmare şi prin credinţă, am început să ne împachetăm lucrurile şi să le depozităm. Pentru o vreme, nu s-a întâmplat nimic. Totuşi locurile noastre de muncă deveneau din ce în ce mai stresante, până în punctul în care chiar ne-au afectat sănătatea. Amândoi ne-am simţit îndemnaţi să renunţăm la serviciu şi să ne punem credinţa în faptul că Dumnezeu ne va deschide uşi. Prietenii considerau că facem o nebunie să renunţăm la serviciu pe timp de criză, însă atunci a început Dumnezeu să acţioneze. În decurs de câteva luni, El a deschis mai multe posibilităţi, pe care le-a redus treptat la una singură. Am ajuns să ne mutăm în Sud şi, pe tot parcursul mutării şi acomodării, am văzut cum Dumnezeu face minune după minune, pe măsură ce noi ne puneam credinţa în El. Dumnezeu a vrut să dăm dovadă de credinţă înainte ca El să răspundă. Categoric a fost un drum al credinţei!

Karen Birkett Green

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.