Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea. – Filipeni 2:13

Ca femeie – deşi sunt demult trecută de vârsta la care să pot avea copii posed un instinct matern să îmi ajut surorile, mai ales pe cele mai tinere. M-am bucurat să am multe ocazii de acest gen de-a lungul anilor. Ca urmare, viaţa mea e plină de bucurie, iar ocaziile apar în moduri neaşteptate. Nu e vorba că mă duc să caut o anumită soră; ea pur şi simplu apare în viaţa mea în acelaşi fel în care mugurii apar în pomi primăvara. Deşi ştiu că există mulţi pomi şi că aceştia înmuguresc în fiecare an, încă rămân uimită atunci când un anumit pom intră în sarcina mea să îl ajut să se dezvolte. Bineînţeles, mă rog întotdeauna lui Dumnezeu să trimită o persoană pe care să o pot învăţa, dacă aceasta este voia Sa. El ştie exact ce fel de muguri mă pricep să îngrijesc.

Uneori noi, femeile, ajungem atât de ocupate, încât am putea crede că, pur şi simplu, nu avem cum să mai dăm o mână de ajutor în viaţa altcuiva. Ne luptăm suficient de mult să ne menţinem pe noi însene pe linia de plutire. Totuşi descopăr că, ocupată sau nu, la vârsta maturităţii sau nu, atunci când sunt implicată în a-i fi mentor unei alte femei, viaţa mea înmugureşte şi ea din nou.

„Purtătorii de lumină” este subtitlul pasajului din Filipeni 2 în Biblia mea King James, din care am citat textul de azi. Nu se referă la un bărbat sau la o femeie, ci la „preaiubiţi” după cum îi numeşte Pavel pe fraţii lui creştini. Având această consideraţie pentru alte femei, noi, femeile, putem sluji fiind surori-prietene, învăţând şi purtând lumina pentru Dumnezeu.

Pentru majoritatea dintre noi, cea mai bună cale de a le fi mentor altor femei este să ne folosim talentele. Ca scriitoare, îmi oferă multe satisfacţii faptul de a pasa mai departe torţa scrisului: să văd o altă femeie învăţând să folosească cuvintele spre binecuvântarea altora. Deci care este talentul tău, abilitatea ta? O împărtăşeşti altor femei? Te rogi să îţi iasă în cale cineva căreia să i-o împărtăşeşti?

Situaţie: După trecerea unei tornade în zona noastră din nord-estul statului Georgia, eu şi Jessi, o membră recent transferată în biserica noastră, ne-am împrietenit când ea a demarat un program de donare de îmbrăcăminte pentru victimele tornadei. Eu i-am prezentat povestea în presa locală. Ea a manifestat interes pentru activitatea mea. Pe scurt, i-am predat cursurile mele de scris şi s-a trezit implicată în două proiecte: „God’s Closet” (Dulapul lui Dumnezeu) şi corespondentă de presă pentru biserică şi şcoala bisericii, ca asistentă a mea. Ne desparte o generaţie, dar suntem surori în Hristos, purtătoare de lumină.

Betty Kossick

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.