Dacă ne mărturisim păcatele. El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. 1 Ioan 1:9

Anul acesta o să fii în clasa a patra şi ar trebui să ştii câte ceva despre ţara ta, Canada, i-am spus eu fiului nostru Mark. Când vine vacanţa, o să străbatem cu maşina provinciile, până tocmai în Newfoundland. O să fie o experienţă educativă pentru tine şi o să fie tare plăcut.

Şi a fost plăcut să vedem provinciile din preerie, să adunăm ametiste prin Ontario, să traversăm podul urmând o maşină de poliţie, pentru că ne-am rătăcit, şi să vizităm clădirile Parlamentului. Am admirat câmpiile lui Abraham şi am înotat în râul St. Lawrence. Am văzut chiar o balenă ieşind la suprafaţă. Am urmărit un meşteşugar sculptând şi am cumpărat chiar câteva obiecte sculptate în Quebec.

Înaintând prin peninsula Gaspe, am ajuns în oraşul Gaspe. Ne-am oprit, am făcut cumpărături, am urmărit păsări cu binoclul şi am adăugat câteva nume pe lista noastră anuală de păsări pe care le-am observat.

În golful Agate, am colecţionat agate. Acolo, Mark a intrat în apă, dar nu a putut înota, din cauza valurilor. Îl izbeau, dar el a rămas pe poziţie. Era încă mic şi ar fi putut fi tras în larg, după cum aveam să realizez ulterior, dar s-a simţit foarte bine pe moment. Când a venit vinerea, am găsit un motel şi ne-am pregătit de Sabat. Ziua următoare, ne-am trezit devreme, întrucât voiam să mergem în tabăra Pugwash. O bătaie la uşă ne-a luat prin surprindere. Era proprietara motelului.

– S-a întâmplat ceva? E foarte devreme şi am auzit că v-aţi trezit.

– Nu, e sâmbătă, şi vrem să mergem într-o tabără.

– Dar azi e duminică, ieri a fost sâmbătă, a răspuns ea.

Am fost şocată. De-a dreptul şocată. Gândindu-mă la ce făcusem cu o zi înainte, m-am îngrozit. Pierdusem o zi, cumva, de-a lungul drumului. Fiul meu a întrebat în lacrimi:

– Mamă, o să ne ierte Dumnezeu că am călcat Sabatul?

– Da, Mark. O să ne ierte, pentru că nu ne-am dat seama ce zi este, l-am asigurat eu. Faţa mică i-a fost cuprinsă de linişte când ne-am rugat şi ne-am cerut iertare, întrucât, efectiv, ne părea rău. Pacea a coborât asupra gândurilor noastre de nelinişte. Cât este de bine să ştim că Tatăl nostru ceresc înţelege totul şi ne putem întotdeauna încrede în El!

Muriel Heppel

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

 

Devoționalul pentru femei a fost preluat de pe devotionale.ro.