Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile spre rău; nu se teme de căldură când vine, şi frunzişul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme şi nu încetează să aducă rod. – Ieremia 17:8

În timp ce mă întorceam acasă de la serviciu, cu mai mulţi ani în urmă, am fost grav accidentată de o maşină. Viaţa mi s-a schimbat dramatic. Chiar şi aşa, am nenumărate motive să îi fiu recunoscătoare lui Dumnezeu.

Mă consider privilegiată că am avut şansa de a învăţa multe lucruri pe parcursul vieţii. Cel mai dificil dintre ele a fost să depind de alţii. Trecerea din pat în scaunul cu rotile, faptul de a face un duş, de a mă îmbrăca, de a mă întinde după un pix care a căzut pe jos, de a bea un pahar cu apă, a plăti facturile, care vin chiar dacă nu mai poţi lucra, faptul de a deschide uşa – pentru toate acestea am nevoie de ajutor din partea altora – cele mai simple lucruri despre care credem că le vom face întotdeauna.

Nimeni nu plănuieşte să fie într-un scaun cu rotile mai mult decât plănuim orice altă calamitate. Chiar şi în mijlocul numeroaselor dificultăţi prin care trecem uneori, fie că vrem, fie că nu, Dumnezeu pune în calea noastră oameni extraordinari care să ne ajute în vremuri de restrişte. Astăzi, chiar în acest moment, El deja a ales pe cineva care să intre în programul tău şi să îţi ofere privilegiul de a deveni nemuritoare în Galeria de Oameni Extraordinari a acelei persoane.

Deţin propria mea galerie de valoare. Conţine sute de nume de rude, prieteni, angajaţi, copii, vecini, doctori, terapeuţi şi chiar de străini care compun Galeria Oamenilor Extraordinari din viaţa mea doar din simplul motiv că au fost de acord să fie mâinile şi picioarele mele sau sprijinul şi încurajarea mea în perioada dureroasei recuperări şi vindecări. Poate că aceşti oameni niciodată nu vor şti exact cât de profund mi-au atins inima şi cum mi-au dat putere să continui. Dar eu ştiu foarte bine cum. Şi mai ştiu că şi Dumnezeu ştie. Şi amândoi vom fi veşnic recunoscători că şi în lumea de azi, aşa cum e ea, există încă asemenea oameni.

Este o mare provocare să îţi găseşti timp pentru alţii când propria viaţă cere atât de mult. Dar şi mai greu este să fii persoana care are nevoie de ajutor. Dacă, din întâmplare, este cazul tău astăzi, acceptă acest lucru. Îţi garantez că vei fî recunoscătoare că ai avut privilegiul să fii atinsă de un înger în formă umană. Vei descoperi că există mulţi oameni minunaţi capabili să facă pentru tine ceea ce niciodată nu ţi-ai imaginat.

Kenia Kopitar

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn