Eclesiastul 11
Eclesiastul 11
1 Aruncă-ţi pâinea pe* ape, şi* după multă vreme o vei găsi iarăşi!
2 Împarte-o* în* şapte, şi chiar în opt, căci* nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.
3 Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.
4 Cine se uită după vânt nu va semăna, şi cine se uită după nori nu va secera.
5 Cum nu* ştii care este calea vântului, nici* cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.
6 Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
7 Dulce este lumina; şi o plăcere, pentru ochi să* vadă soarele.
8 Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă* pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu* la judecată.
10 Goneşte* orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci* tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.
