Iosua 14

1. Iata locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca mostenire in tara Canaanului, pe care li le-au impartit intre ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, si capeteniile de familie ale semintiilor copiilor lui Israel:
2. Impartirea s-a facut prin sorti, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele noua semintii si jumatate.
3. Caci Moise daduse o mostenire celor doua semintii si jumatate de cealalta parte a Iordanului; dar levitilor nu le daduse mostenire printre ei.
4. Fiii lui Iosif alcatuiau doua semintii: Manase si Efraim; si levitilor nu li s-a dat parte in tara, afara de cetatile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele si averile lor.
5. Copiii lui Israel au facut intocmai dupa poruncile pe care le daduse lui Moise, Domnul, si au impartit tara.
6. Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; si Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: „Stii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine si cu privire la tine, la Cades-Barnea.
7. Eram in varsta de patruzeci de ani cand m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca sa iscodesc tara, si i-am adus stiri asa cum imi spunea inima mea curata.
8. Fratii mei care se suisera impreuna cu mine au taiat inima poporului, dar eu am urmat in totul calea Domnului Dumnezeului meu.
9. Si in ziua aceea Moise a jurat si a zis: „Tara in care a calcat piciorul tau va fi mostenirea ta pe vecie, pentru tine si pentru copiii tai, pentru ca ai urmat in totul voia Domnului Dumnezeului meu.”
10. Acum iata ca Domnul m-a tinut in viata, cum a spus. Sunt patruzeci si cinci de ani de cand vorbea Domnul astfel prin Moise, cand umbla Israel prin pustiu; si acum iata ca azi sunt in varsta de optzeci si cinci de ani.
11. Si astazi sunt tot asa de tare ca in ziua cand m-a trimis Moise; am tot atata putere cat aveam atunci, fie pentru lupta, fie pentru ca sa merg in fruntea voastra.
12. Da-mi, dar, muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; caci ai auzit atunci ca acolo sunt anachimi si ca sunt cetati mari si intarite. Domnul va fi, poate, cu mine si-i voi izgoni, cum a spus Domnul.”
13. Iosua a binecuvantat pe Caleb, fiul lui Iefune, si i-a dat ca mostenire Hebronul.
14. Astfel Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, a avut de mostenire pana in ziua de azi Hebronul, pentru ca urmase in totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel.
15. Hebronul se chema mai inainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Si tara s-a odihnit de razboi.