FAPTELE APOSTOLILOR 15

1. Câțiva oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”
2. Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri.
3. După ce au fost petrecuți de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților.
4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.
5. Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6. Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis:
„Fraților, știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă.
8. Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat Duhul Sfânt ca și nouă.
9. N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit inimile prin credință.
10. Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta?
11. Ci credem că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.”
12. Toată adunarea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.
Hotărârea Bisericii
13. Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul și a zis:
„Fraților, ascultați-mă!
14. Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele.
15. Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris:
16. ‘După aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou,
17. pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu’,
18. zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.
19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se întorc la Dumnezeu,
20. ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sânge.
21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.”
22. Atunci, apostolii și prezbiteriiși întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați.
23. Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii și frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune!
24. Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea,
25. noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,
26. oamenii aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27. Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri.
28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie,
29. adică să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși.”
Hotărârea adusă în Antiohia
30. Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate.
31. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
32. Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte.
33. După câtăva vreme, frații i-au lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși.
34. Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo.
35. Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.
Pavel cercetează Bisericile
36. După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
37. Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan, numit Marcu,
38. dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor.
39. Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru.
40. Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredințat de frați în grija harului Domnului.
41. El a străbătut Siria și Cilicia, întărind Bisericile.